MEDIU – Topirea ghetii arctice afecteaza deja tiparele meteorologice8 min read

304

Temperaturile arctice ridicate sunt ‘puternic legate’ de evenimentele meteorologice extreme recente, spun oamenii de stiinta care formeaza varful de lance al cercetarii schimbarilor climatice.

Topirea dramatica a ghetii arctice conduce deja la evenimente meteorologice extreme, care afecteaza sute de milioane de persoane pe intreaga suprafata a Americii de Nord, Europei si Asiei, conform declaratiilor facute de climatologi de top, pentru “The Guardian”.

 

Cercetatorii spun ca ierni demne de a fi numite „apocalipse inzapezite” sunt acum puternic legate de cresterea temperaturilor polare, cu valurile de canicula mortale din timpul verii, dar si – probabil – de marile inundatii. Oamenii de stiinta acum se tem ca topirea arctica a dat un impuls unor schimbari abrupte in atmosfera involburata a planetei, aducand evenimente meteorologice extreme, in zone dens populate.

Calota glaciara nordica isi reduce dimensiunile inca din anii ’70, incalzirea globala ducand la pierderea a aproximativ trei sferturi din volumul ei, pana in prezent. Insa, caldura recenta din Arctica a socat oamenii de stiinta, cu temperaturi de 33°C peste medie in Arctica ruseasca si 20°C peste medie, in alte locuri.

 

In noiembrie, nivelul ghetii a atins un minim record, iar acum suntem in „teritoriu necunoscut”, a spus prof. Jennifer Francis, expert in climat arctic, la Universitatea Rutgers din SUA, care a devenit initial interesata de regiune cand a navigat prin aceasta, intr-o calatorie in jurul lumii, in anii ’80.

„Aceste schimbari rapide in Arctica afecteaza tiparele meteorologice acolo unde traiesti chiar acum”, a precizat ea. „In trecut, aveai variatii naturale, ca El Niño, insa acestea nu au avut loc niciodata pana acum in combinatie cu aceasta Arctica foarte calda, deci, este ceva cu totul nou”.

„Este de neconceput ca aceasta Arctica ridicol de calda sa nu aiba un impact asupra tiparelor meteorologice in latitudinile medii aflate mai la sud, unde traiesc multi oameni”.

„Se poate spune fara teama de a gresi ca [Arctica incalzita – n.red.] va avea un impact mare, insa este greu sa spui exact cat de mare, in acest moment. Dar vom avea o vreme foarte interesanta – n-o sa putem evita asta”…

 

Lantul de evenimente care leaga topirea in timp a Arcticii, observata mai la sud, incepe cu temperaturile globale crescute care cauzeaza topirea unei cantitati mai mari de gheata marina. Spre deosebire de continentul Antarctic, topirea ghetii aici expune oceanul intunecat de dedesubt, care absorbe mai multa lumina solara decat gheata si se incalzeste si mai mult. Aceasta bucla este motivul pentru care Arctica se incalzeste mult mai rapid, decat restul planetei.

La randul sau, asta reduce diferenta de temperatura dintre Arctica si latitudinile mai joase, ceea ce este crucial, deoarece diferenta de temperatura dintre acestea conduce jet-stream-ul care strabate polul cu pana la 400 km/h, la aproximativ 8 km deasupra suprafetei.

Jet-stream-ul formeaza o granita intre nordul rece si sudul mai cald, insa diferenta mai redusa de temperatura inseamna ca vanturile sunt acum mai slabe. Asta inseamna ca jet-stream-ul serpuieste mai mult, cu bucle mari care aduc aer cald in nordul inghetat si aer rece in climatele mai calde din sud.

In plus, spun cercetatorii, schimbarile inseamna ca buclele pot ramane blocate deasura unor regiuni saptamani intregi, in loc sa fie aruncate spre vest, ca in trecut. Acest efect de „blocare” inseamna ca evenimentele extreme pot avea loc.

 

„Au fost studii recente care au aratat mecanisme fizice foarte plauzibile prin care incalzirea rapida a Arcticii poate influenta vremea la latitudinile medii, atat vara, cat si iarna”, a spus Dim Coumou, de la Institutul Potsdam pentru Cercetarea Impactului Climatic, din Germania. Coumou este un fost geofizician din industria offshore, care a studiat legatura dintre evenimentele meteorologice extreme si incalzirea globala, incepand din anul 2010.

„Acum cativa ani, aceasta era principala critica despre orice astfel de legaturi, pentru ca fizica nu era bine inteleasa”, a subliniat el. „Dar marea intrebare [de acum – n.red.] este cat de importante sunt aceste mecanisme”?…

 

Cealalta influenta principala asupra jet stream-ului este temperatura suprafetei marii la tropice, care creste si scade odata cu El Niño, in timp ce ciclurile solare si chiar eruptiile vulcanice au efecte mai mici.

Cea mai clara conexiune de pana acum intre topirea Arcticii si vreme tine de conditiile de iarna extrema, cum ar fi iernile intense care au lovit unele parti ale Americii de Nord si nordului Europei, in anii 2009-2010, 2010-2011 si 2013-2014, cauzand caderi record de zapada si pagube de miliarde de dolari.

In acei ani, jet-stream-ul a deviat adanc spre sud deasupra acelor regiuni, aducand aer crunt de rece.

 

Prof. Adam Scaife, un expert in modele climatic, de la Biroul Meteo din Marea Britanie, a spus ca dovezile in favoarea unei legaturi cu reducerea ghetii arctice sunt acum solide: „Consensul arata ca asta este un efect real”.

In timp ce efectele jet-stream-ului pot aduce ierni inghetate, variatiile care le insotesc au fost legate de inrautatirea secetei din California. „Aceste oscilari catre nord ale jet stream-ului sunt bineinteles motivul pentru care California are parte de o seceta atat de teribila”, a afirmat prof. Jennifer Francis. Acest efect a fost de fapt prezis inca din 2004, acei cercetatori spunand acum ca: „Realitatea se misca mai rapid decat credeam sau speram ca o va face”.

Insa extremele iernii pot oscila si in directia opusa, aducand vreme calduta, dar cu ploi torentiale, dupa cum s-a vazut in ultimele doua ierni in Marea Britanie, ducand la inundatii severe, dupa cum a remarcat prof. Edward Hanna, de la Universitatea Sheffield din Marea Britanie.

Acesta a aratat catre Oscilatia Nord Atlantica (ONA), o variatie ciclica a presiunii atmosferice care ar putea fi afectata de topirea rapida a ghetii arctice. Variabilitatea ONA s-a dublat in ultimul secol, a precizat acesta: „In ultimul deceniu, au fost variatii salbatice ale valorilor ONA in decembrie”.

 

Conexiunea dintre disparitia ghetii arctice si vremea de vara extrema din emisfera nordica este probabila, conform oamenilor de stiinta, dar nu inca la fel de sigura precum legatura cu iarna.

Tiparele de blocare cauzate de serpuirile lente ale jet-stream-ului au fost legate ferm de unele evenimente devastatoare, incluzand inundatiile din vara lui 2010 din Pakistan, care au ucis 2.000 de persoane si au afectat 20 de milioane de oameni, precum si de valul arzator de canicula din Rusia din acelasi an, care a ucis 50.000 de persoane si a distrus culturi in valoare de 15 miliarde dolari.

 

„Vedem mai frecvent si astfel de evenimente de vara, in ultimii ani”, a spus Coumou.

Evenimentele de blocare au fost legate si de diluviile de vara din Marea Britanie, ducand la inundatii dezastroase in anii 2007 si 2012, care au cauzat pagube de miliarde de lire sterline.

 

Anul 2012 a fost de asemenea un an extrem pentru Groenlanda, cu topirea record de pe intreaga suprafata a acesteia, deversand apa in ocean si accelerand cresterea nivelului marii. Bucla de aer cald care s-a asezat peste Groenlanda in acel an ar putea fi legata, de asemenea, de unul dintre cele mai mari dezastre meteorologice din ultimii ani: uraganul Sandy, care a ucis 233 de persoane si a cauzat pagube de 75 de miliarde de dolari.

Oamenii de stiinta suspecteaza ca evenimentul de blocare de deasupra Groenlandei, potential legat de minimul record al ghetii arctice din acea vara, a facut ca uraganul sa nu vireze catre nord-est, in largul Atlanticului, ca majoritatea furtunilor. In schimb, blocat de presiunea atmosferica ridicata, Sandy a virat la stanga, peste cea mai populata zona a coastei de est a SUA.

 

Alta consecinta a topirii rapide a Arcticii creste posibilitatea ca evenimente meteorologice extreme si mai rele sa urmeze, conform catorva oameni de stiinta: superfurtuni si uragane titanice din Atlantic, maturand Europa.

Topirea ghetii din Groenlanda deverseaza in ocean aproximativ 250 de miliarde de tone pe an de apa dulce, care este mai putin densa decat apa sarata de mare. Prin urmare, masa de apa se scufunda mai putin, iar curentul care trage apa calda spre nordul Atlanticului este slabit – oamenii de stiinta au observat deja ca acest curent este la cel mai slab nivel din ultimul mileniu.

Asta inseamna ca o regiune din nordul Atlanticului devine relativ rece, iar asta duce la amplificarea contrastului cu apele tropicale de la sud, contrast care genereaza furtunile. In cel mai rau scenariu, dupa cum a spus renumitul climatolog prof. James Hansen, asta „va duce la superfurtuni mai puternice decat oricare altele din epoca moderna – va fi iadul pe Pamant in nordul Atlanticului si in zonele invecinate”.

James Hansen – care a fost unul dintre primii oameni de stiinta care au avertizat lumea asupra pericolelor schimbarilor climatic, in 1988 si a fost arestat nu o data in fata Casei Albe, in timp ce protesta impotriva exploatarii combustibililor fosili – a aratat datele istorice, drept precedent: acum 118.000 de ani, o superfurtuna a aruncat mega-bolovani de 1.000 de tone pe tarmurile Bahamas-ului.

 

„Cu siguranta, nu as numi astfel de scenarii [de superfurtuni – n.red.] ridicole”, a subliniat Dim Coumou. „Insa este speculativ – nu avem dovezi ferme”.

 

Dar, chiar si din ceeea ce este cunoscut pana acum, sunt motive de ingrijorare ca aceste interactiuni complexe sa transforme focul lent al cresterii temperaturii globale in dezastre meteorologice bruste.

 

„Aspectul ingrijorator este ca astfel de schimbari dinamice pot avea loc mai abrupt decat simpla incalzire de fond a climei”, a afirmat Dim Coumou. „Schimbarile dinamice se pot schimba mai rapid si pot duce la surprize si cred ca sunt multe astfel de posibilitati in sistem”…

 

In mijlocul perspectivelor intunecate, exista totusi si o oarecare raza de speranta!

„O mare parte a publicului american inca nu crede ca oamenii afecteaza sistemul climatic”, a precizat Jennifer Francis. „Dar una dintre razele de lumina care razbat prin acest nor destul de intunecat este ca Arctica este intr-o schimbare atat de evidenta si de izbitoare, incat toata lumea poate vedea ca se intampla. Nu mai este nicio ambiguitate”.

Dar aceasta schimbare de mentalitate trebuie sa aiba loc rapid, a subliniat James Hansen: „Daca asteptam ca natura sa ni se prezinte in mod clar, ar putea fi prea tarziu”…

 

(traducere din “The Guardian”)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.