Statistici APC România:
* 66% din consumatori sunt dispuși să plătească mai mult pentru produse prietenoase cu mediul!
* 1 milion de sticle de plastic se vând în fiecare minut, în întreaga lume!
* 3,9 miliarde tone de produse alimentare sunt fabricate în fiecare an, în întreaga lume!
* 80 miliarde de articole de îmbrăcăminte se cumpără în fiecare an, în întreaga lume!
* Numai 9% din tot plasticul produs la nivel global a fost reciclat!
* 12% din plasticul produs la nivel global a fost incinerat, fapt ce a contribuit la creșterea poluării și la afectarea biodiversității!
* 40% din producția mondială de alimente ajunge la gunoi!
* 59% din consumatori sunt nemulțumiți de modul în care guvernele se implică în stoparea schimbărilor climatice!
* Mai mult de o treime din mamiferele marine sunt amenințate cu dispariția!
* 40% dintre speciile de amfibieni sunt amenințate cu dispariția!
În fiecare an, Organizația Mondială a Consumatorilor stabilește o temă, în vederea atragerii atenției autorităților și marilor operatori economici asupra pericolelor la care pot fi expuși consumatorii, dacă nu se iau măsuri urgente de stopare a unor practici de producţie şi comerciale nesănătoase. Tema supusă dezbaterii în acest an de către Consumers International: Consumatorul responsabil.
Asociaţia Pro Consumatori (APC România, fostă Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor din România), organizaţie de utilitate publică, cu o activitate neîntreruptă de 30 de ani în domeniul protecţiei consumatorilor, lansează cu ocazia Zilei Mondiale a Drepturilor Consumatorilor, Campania naţională de informare şi educare a consumatorilor #fiiconsumatorresponsabil. Este ziua internaţională de acţiune, de sensibilizare şi lobby a organizaţiilor de consumatori din întreaga lume.
Ziua mondială a drepturilor consumatorilor a fost stabilită în anul 1985 de către Organizaţia Naţiunilor Unite, pentru data de 15 martie. Este data când, în Statele Unite, în anul 1962, preşedintele J.F.Kennedy s-a adresat Congresului cu un mesaj centrat pe problemele consumatorilor, exprimând în mod clar drepturile acestora. Preşedintele John F. Kennedy a declarat în faţa Congresului american: „Consumatorii, prin definiţie, suntem noi toţi. Ei sunt cel mai mare grup economic, afectat de aproape fiecare decizie economică publică şi privată. Cu toate acestea, ei sunt singurul grup important […] ale cărui opinii sunt de multe ori neauzite.„
Tot în anul 1985, Adunarea Generală a ONU a adoptat şi Principiile directoare ONU privind protecţia consumatorilor, prin rezoluţia din 9 aprilie. A fost rezultatul fericit al insistenţelor depuse mulţi ani de către organizaţia mondială a consumatorilor, actualmente Consumers International, organizaţie care reuneşte asociaţii de consumatori sau autorităţi de profil din întreaga lume. APC România s-a alăturat acestui forum internaţional, în anul 1991.
Câteva aspecte din istoricul mişcării consumatoriste.
Prima organizaţie a consumatorilor s-a înfiinţat în SUA, în anul 1891, The Consumers’ League din New York, care urmărea îmbunătăţirea condiţiilor de muncă prin educare, cercetare şi recomandarea anumitor magazine pentru consumatori. Un rol important în atragerea atenţiei publicului asupra problemelor întâmpinate de consumatorii din Statele Unite l-a jucat romanul Jungla, al lui Upton Sinclair, publicat în 1906 (deşi autorul declara că, atunci când a descris condiţiile mizere din abatoarele oraşului Chicago, a intenţionat să stârnească interesul pentru ideile socialismului şi nu pentru cele ale consumerismului). Anul 1926 este remarcabil: inginerul Frederick Schlink organizează un „club al consumatorilor”, unde distribuie liste cu produse de bună calitate, precum şi „produse pe care trebuie să le evitaţi, din cauza calităţii lor inferioare, a preţului lor nerezonabil, sau din cauza reclamei înşelătoare”. În 1928, el publică, împreună cu economistul Stuart Chase, volumul Valoarea banilor tăi, în care se descriu forţele care operează în lumea producţiei de masă, o lume în care „consumatorii rătăcesc [uimiţi] precum Alice în Ţara Minunilor”. Mulţimea de scrisori trimisă de cititori îl determină pe Schlink să înfiinţeze, în 1929, „Consumers Research”, o organizaţie menită să efectueze teste comparative asupra bunurilor de consum, care distribuia rezultatele – într-o manieră confidenţială – membrilor săi. Ulterior, câţiva entuziaşti au înfiinţat asociaţia „Consumers Union”, în 1935, care a început să publice revista „Consumer Reports„, în care predomină testele comparative şi consilierea juridică. În prezent, peste 35 milioane de consumatori americani sunt abonaţi sau cumpără publicaţiile asociaţiei lor.
Dar nici românii nu au rămas mai prejos: în 1919, la Bucureşti, se înfiinţa Liga Consumatorilor, la care au aderat sindicate profesionale şi diverse asociaţii, precum şi un mare număr de cetăţeni. Această organizaţie urmărea protecţia economică şi socială a consumatorilor, ea reprezentând o reacţie la creşterea preţurilor şi scăderea puterii de cumpărare. Cu alte cuvinte, era mai degrabă o cooperativă de consum. Dar criza economică din 1929, urmată apoi de cel de al doilea război mondial, au dus la dispariţia acestei timpurii iniţiative. Prima asociaţie ce promovează interesele consumatorilor, în sensul modern, s-a format în februarie 1990, cu numele de “Asociaţia pentru protecţia consumatorilor din România”. Peste doi ani se înfiinţa Oficiul (guvernamental) pentru Protecţia Consumatorilor, devenit ulterior Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.
Organizaţiile de consumatori se extind
Dezvoltarea economică accelerată a ţărilor occidentale după anii 1950, combinată cu libertatea de exprimare a cetăţeanului, au condus la apariţia – într-o nouă formă – a asociaţiilor de consumatori din Europa. Astfel de organizaţii se înfiinţează, între 1950 şi 1960, în Marea Britanie, Belgia, Olanda, Franţa, sau Germania. Ele evoluează de la activităţi punctuale, cu caracter revendicativ, la elaborarea de strategii de amploare, cu ecou atât în rândul parlamentarilor, cât şi al guvernelor. Ele câştigă milioane de aderenţi şi încep să publice reviste cu recomandări privind calitatea produselor, cu teste comparative între produse similare, dar realizate de companii diferite, cu consiliere juridică sau cu explicaţii privind sistemul de instituţii, adesea necunoscute de cei pentru care a fost creat.
Mişcarea consumeristă a prins rădăcini şi în alte ţări, precum India, unde prima asociaţie s-a constituit în 1959 şi unde, în prezent, activează în jur de 400 de astfel de organizaţii. Miscarea consumatorilor din China cuprinde 2800 de organizaţii. În Brazilia, s-a adoptat un document unic, denumit “Codul drepturilor consumatorului”. În America de Sud, un număr de 10 ţări au decis să includă educarea consumatorului în programa şcolară. În Africa, asociaţiile consumatorilor sunt prezente în ţări diverse, precum Egipt, Zimbabwe, Burkina Faso, Africa de Sud şi multe altele. În Europa Centrală şi de Est activează organizaţii de consumatori în toate ţările, dar unele deja au câştigat o serioasă experienţă, precum în Polonia (prima din zonă, din 1980), în Cehia (cu revista dTest), Ungaria (încă din 1984), sau Slovenia (foarte activă şi respectată). Din 1990 există şi în Federaţia Rusă Uniunea Consumatorilor din Rusia, care grupează 100 de organizaţii şi Konfop – Confederaţia Inter-republicană a Uniunilor de Consumatori, înfiinţată în 1991.
Politica Uniunii Europene privind protecţia consumatorilor
Prima abordare a necesităţii de a se elabora o politică privind protecţia consumatorilor a fost în anul 1972, cu ocazia primirii de noi membri în alianţă (Marea Britanie, Danemarca, Irlanda). În această situaţie, rolul primordial l-a avut Marea Britanie, care nu a fost dispusă să renunţe la nivelul deja existent de protecţie al consumatorilor asigurat de legislaţia britanică, impulsionând dezvoltarea unui domeniu până atunci mai slab reprezentat. Abordarea explicită a politicii de protecţie a consumatorilor în cadrul UE a fost iniţiată în 1975, prin adoptarea unui “Program preliminar al CEE pentru o politică de protecţie şi informare a consumatorilor”.
Nu vom încheia scurta privire asupra peisajului european fără a menţiona Biroul european al uniunilor de consumatori (BEUC), organizaţie de tip „umbrelă”, care asigură promovarea intereselor asociaţiilor de consumatori naţionale pe plan european, mai ales pe lângă Comisie. Mişcarea consumatoristă din România este reprezentata în BEUC din anul 2005, de către Asociația Pro Consumatori (fostă Asociația pentru Protecția Consumatorilor din România).
Consumism şi protecţia consumatorilor
Credem că, la fel de oportună ca şi schiţa istorică, este şi o reflecţie asupra reproşurilor aduse „societăţii de consum” sau „consumismului”. Oare asociaţiile de consumatori promovează „consumismul” (sau, luat din engleză, „consumerismul”)? Sunt ele instrumente ale „societăţii de consum”?
„Dacă încercăm să definim consumismul, acesta ar fi descris printr-o nestăvilită poftă de a consuma, de a cumpăra fără multă judecată produsul cel mai frumos ambalat, de a utiliza resursele naturale până la secătuire. Acest comportament nu ţine cont decât de satisfacerea nevoilor strict materiale, de instinctele de bază: a mânca mâncare, a bea bere, a avea avere (după prima casă, încă o casă, după o piscină, a şaptea piscină); produsele, odată ce se strică, sunt aruncate şi înlocuite cu altele noi, iar cele noi trebuie neapărat să fie mai mari decât cele vechi. Nu veţi găsi nimic din astfel de apucături în luările de poziţie ale organizaţiilor de consumatori. Ele se ocupă, în principal, de restabilirea unor relaţii echilibrate cu agenţii comerciali, dar promovează şi un stil de viaţă raţional” – dr. ec. Emil Bojin, vicepreşedintele Asociatiei Pro Consumatori.
Ce altceva poate să însemne studiile şi testele efectuate asupra ofertei de pe piaţă, în vederea identificării unor deficienţe sau a definirii celei mai bune alegeri? Risipă? Îndemn la satisfacerea imediată a tuturor poftelor? Dacă ne gândim puţin, acestea ţin mai degrabă de tehnicile industriei reclamelor, servind interesele producătorilor şi nu ale consumatorilor.
Mai mult, nu sunt rare ocaziile în care organizaţiile de consumatori fac apel la un consum responsabil, atât faţă de resursele naturale, cât şi faţă de modul cum au fost fabricate produsele. Sigur, apelul lor nu este la fel de sonor ca cel al ecologiştilor, dar aici drumurile noastre se despart – aceştia promovând, printre soluţiile menite să „salveze planeta”, restrângerea consumului. Noi credem că, în calitate de organizaţie care pledăm pentru drepturile consumatorilor, limitarea consumului nu face parte din obiectivele noastre, iar adevăratele soluţii pentru mai buna gestionare a resurselor planetare sunt în cealaltă parte a tranzacţiei comerciale, şi anume, în mâna producătorilor. De altfel, creşterea producţiei de petrol, însoţită de prăbuşirea preţului, este un exemplu edificator privind gradul de probabilitate al acestor frământări asupra epuizării resurselor, datând încă din anii 1970, când vestitul Club de la Roma credea că omenirea se află la răscruce.
Finanţare
Când vorbim despre finanţarea organizaţiilor de consumatori, ne întâmpină numeroase restricţii. În primul rând, ele nu pot beneficia de uzualele sponsorizări ale marilor firme, precum le vedem menţionate pe panoul din spatele vorbitorului, fie din lumea sportului, fie din cea a artelor, ori mai ales din lumea militanţilor ecologişti. Căci, dacă a fi preocupat de soarta mediului înconjurător asigură o bună imagine oricărei corporaţii, nu la fel se petrec lucrurile cu interesele consumatorilor; într-adevăr, ce credibilitate ar avea o campanie împotriva organismelor modificate genetic finanţată de companiile care comercializează astfel de produse?! Sau un test comparativ unde X-Cola iese pe locul întâi, test finanţat tocmai de X-Cola? Aşadar, resursele organizaţiilor de consumatori pot proveni de la membrii individuali, care fac donaţii sau plătesc cotizaţii – precum în SUA sau Olanda – sau de la bugetul statului. Este oare aceasta o pretenţie arogantă, sau vedem aici recunoaşterea contribuţiei asociaţiilor de consumatori la bunul mers al unei economii de piaţă robuste, unde produsele de slabă calitate sunt eliminate, în urma testelor şi reclamaţiilor formulate de consumatori ? Răspunsul îl lăsăm pe seama cititorului, oferindu-i totuşi un singur argument: majoritatea covârşitoare a veniturilor statului provin din taxa pe valoarea adăugată, o taxă recuperată de toţi participanţii de pe lanţul economic, cu excepţia… consumatorilor !
„De 30 de ani luptăm pentru apărarea drepturilor și intereselor consumatorilor! Nu ne-a fost ușor, având în vedere faptul că, în toți acești ani, puterea politică nu a sprijinit mișcarea consumeristă, ba dimpotrivă, a căutat să o elimine. O dovadă în acest sens o constituie și isprava Legislativului, care ne-a obligat să ne schimbăm denumirea. Astfel, Asociația pentru Protecția Consumatorilor din România, începând cu 13 martie 2016, se numește Asociația Pro Consumatori. (…) A sosit momentul să strângem rândurile, consumatorii să se alăture organizațiilor autentice și să le sprijine în demersurile lor. (…)” – conf. univ. dr. Costel Stanciu, președintele Asociației Pro Consumatori.
