Duminica Slabanogului

Duminica Slabanogului

Ca in fiecare an, in a patra duminica dupa Pasti, crestin – ortodocsii celebreaza “Duminica Slabanogului”, prin aceasta aducandu-se aminte de minunea vindecării de către Isus a slăbănogului de la Lacul Vitezda, situat in partea de est a Ierusalimului, lângă poarta oilor.

Astfel, in zona lacului Vitezda se gasea un loc intitulat “Scaldatoarea oilor” in care legenda spune ca insusi Solomon ar fi zidit cinci pridvoare, din care bolnavii urmareau tulburarea apei de catre inger  (“un înger al Domnului se cobora la vreme în scăldătoare şi tulbura apa, şi cine intra întâi, după tulburarea apei, se făcea sănătos, ori de ce boală era ţinut” (Ioan 1, 4).

Apa acestui lac primise puteri tămăduitoare; de minunea vindecării însă, nu se putea împărtăşi decât acela care intra primul după tulburarea ei.

Isus aflat la începutul vieții sale publice „urcă la Ierusalim” pentru o sărbătoare evreiască, probabil cea a Cincizecimii iudeilor, ocazie cu care, trecand pe langa “Scaldatoarea oilor”, prin locul numit Vitezda  Când se intră în Ierusalim pe la miazănoapte, venind dinspre Galileea, calea care duce la Templu trece pe lângă o scăldătoare numită „scăldătoarea oilor” (2), care se găsește chiar la nord față de Templu, în locul numit „Vitezda” (3).

Cu ocazia Sarbatorii Cincizecimii iudeilor, Isus a ajuns la scaldatoarea cu cinci pridvoare zidita de catre Solomon, cunoscuta si sub numele de “Scaldatoarea oilor”, ocazie cu care, intr-unul dintre cele cinci pridvoare zareste un slabanog, care căzuse pradă suferinţelor cumplite, de 38 de ani aştepta acolo ziua şi ceasul izbăvitor al însănătoşirii sale. Acest slăbănog, de 38 de ani văzuse apele lacului tulburându-se, dar fără folos: alţii, mai tari ca el, i-o luau înainte, se aruncau în apă şi se vindecau. Astfel, desi de 38 de ani nu putea intra în scăldătoare, după tulburarea apei, totuşi el nu-şi pierdea răbdarea, rămânand în continuare, crezând că într-o zi va ajunge şi el în atenţia lui Dumnezeu. Răbdarea lui a fost răsplătită când, într-o zi, venind Mântuitorul şi văzându-l, i se făcu milă de el şi apropiindu-se, îi zise: “Vrei să fii sănătos?” Răspunsul veni clar şi convingător: “Doamne, n-am om să mă arunce în scăldătoare. Căci până să mă duc eu, altul se coboară”. Şi atunci Mântuitorul, făcându-i-se milă de el, nu i-a spus că nu e nevoie să-l mai arunce cineva în scăldătoare, ci i-a spus: “Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi”, atragandu-I totodata atentia, zicând: “Iată, te-ai făcut sănătos, de acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva rău” (Ioan 15, 14). In clipa aceea, bolnavul s-a ridicat, şi-a luat patul şi a plecat.

Principalele invataminte pe care le putem trage din aceasta pericopa sunt urmatoarele:

cel care rabdă, speră, nădăjduieşte într-o soluţie, într-o ieşire, într-un răspuns, într-o scăpare, intr-un final va gasi ispasirea;

Isus schimbă caracterul iniţial al suferinţei şi al durerii, dându-le un caracter de îndreptare şi desăvârşire morală (Ioan 5, 14; I Petru 2, 21). Acolo unde este credinţă, suferinţa atrage pe om către Dumnezeu. Suferinţa nu trebuie să ne coboare in deznădejde, scopul ei fiind ca, prin răbdare şi credinţă, să ne regăsim echilibrul spiritual, să fim mai buni, mai drepţi, mai credincioşi şi mai cinstiţi, trăind în permanentă comuniune cu Hristos.

precum nimeni din lume n-ar putea să se laude că este fără de păcat, tot aşa nimeni nu poate afirma că este pe deplin sănătos. Toţi suntem nişte bolnavi, slăbănogi trupeşte şi sufleteşte. Ceea ce este boala pentru trup, este păcatul pentru suflet. Biserica, prin citirea Evangheliei de azi, ne reaminteste tuturor despre grija ce trebuie să purtăm sănătăţii noastre trupeşti şi sufleteşti, despre cauzele îmbolnăvirii şi despre mijloacele de vindecare.



No comments

Write a comment
No Comments Yet! You can be first to comment this post!

Write a Comment